GRANT PN II - IDEI

DICTIONAR AL PRESEI DE LIMBA GERMANA IN BUCOVINA ISTORICA

1848 – 1940

DIRECTOR: prof.dr. Andrei CORBEA HOISIE

Interesul cercetatorilor pentru reconstituirea asa-zisului « peisaj scufundat » al « pluri »-culturalismului care ar fi caracterizat pana la cel de-al doilea razboi mondial ansamblul social constituit in timp pe teritoriul Bucovinei istorice,- regiunea de nord-vest a vechiului principat al Moldovei, anexata la Austria in anul 1774, revenita in granitele Romaniei in 1918, divizata prin dictatul din 1940 si definitiv in 1944 intre Romania si Ucraina sovietica -, a crescut considerabil dupa 1990 atit in Romania, cit si, mai cu seama, peste hotarele ei. Dat fiind ca si accesul in Ucraina a devenit treptat, dupa destramarea U.R.S.S., tot mai facil, atit istoricii, uluiti sa afle o Europa « centrala » de o complexitate culturala nebanuita, pentru ca uitata prin divizarea continentului de catre Cortina de Fier, cit si germanistii, ce descopereau cu intirziere ca mari figuri ale liricii germane postbelice, precum cernautenii Paul Celan ori Rose Auslaender, nu aparusera din « neant », au inceput a privi « lumea » bucovineana ca fenomen istoric si cultural cu o pronuntata « diferenta specifica » in ansamblul unei geografii pe cit de complicate in realitate, pe atit de simplificate in perceptia de pina atunci a publicului intelectual. In cautarea unor modele culturale adecvate perspectivei integrarii economice si politice europene, modele care sa garanteze pastrarea pluralismului lingvistic si cultural, nu putini au fost cei care au invocat experienta « cimpului cultural » al Bucovinei de pina la 1940, ce a stimulat si eliberat energii creatoare de o rodnica diversitate in ciuda unei conjuncturi istorice nu foarte favorabile.

Bilantul numeric al publicatiilor aparute in Bucovina intre 1848 si 1940, de la primele calendare si pina la ziarele redactate dupa retetele cele mai moderne in limbile romana, ucraineana, germana, poloneza, idis, este unul impresionant, ceea ce nu face decit sa evidentieze o realitate culturala singulara in aceasta parte a continentului, pentru a carei reconstituire presa, canalul de comunicare de maxima eficienta in spatiul public al modernitatii, poate constitui un indicator privilegiat. Rolul acesteia trebuie proiectat inainte de toate in dinamica procesului istoric de modernizare socio-culturala desfasurat la initiativa si sub controlul autoritatilor habsburgice in provincia bucovineana, unde deja de la inceputul secolului al XIX-lea cronica subdezvoltare economica ce marcheaza civilizatia rurala dominanta este supusa unei provocari crescinde din partea enclavelor urbane, cu deosebire a noii capitale regionale Cernauti, ele insele produse ale unei mobilitati sociale si culturale de tip occidental, in evidenta contradictie cu inertia patriarhala a culturii traditionale autohtone. Nu este de aceea deloc intimplatoare favorizarea limbii germane, lingua franca nu doar a functionarilor, ci inainte de toate a burgheziei si intelectualitatii bucovinene indiferent de etnie, in initiativele publicistice ce au debutat odata cu a doua jumatate a veacului al XIX-lea ; ponderea presei de limba germana, superioara cantitativ si chiar calitativ pina la 1914 celei scrise in celelalte limbi vorbite in provincie si deloc neglijabila inclusiv dupa realipirea Bucovinei la Romania (in anii ’30, de pilda, apareau numai in Cernauti cinci cotidiene in limba germana !), pune in evidenta relatia speciala, intretinuta printr-o retea comunicationala activa in ambele sensuri, a paturii urbane locale cu spatiul cultural, in sens larg, central-european. Daca, raportat la numarul populatiei traitoare in Bucovina, respectivele titluri de ziare si reviste - consemnate in cataloagele Bibliotecii Academiei Romane, ale Bibliotecii Nationale Austriece, ale Bibliotecii Universitatii din Cernauti, ale Institutului pentru relatii cu strainatatea din Stuttgart etc. - dau masura unei neobisnuite densitati mediatice in comparatie cu alte regiuni europene, ele oglindesc nu mai putin nivelele la care se manifesta procesul modernizarii sociale, de la diferentierea functionala si rationalizarea socio-comunicativa pina la relatia specifica dintre Centru si periferii, dintre metropola si provincie in vechea sfera de influenta teritoriala a Vienei habsburgice si post-habsburgice.